Vizite Mr. Foodoso la Trattoria L'avvolgibile

A doua oară ne duceam acolo. Prima ne-a lăsat cu niște îndoieli, așa că ne-am întors pe 30 iulie fix ca să ne lămurim — mai ales cu privire la carbonara.

Încep cu florile de dovleac pentru că acolo nu-i nimic de discutat: doi flori la 4€, mari, deschişi, cu o prăjitură cum trebuie. Mozzarella era prezentă, florile se simțeau. Bun. Ăia îi comandam de fiecare dată fără să mă gândesc.

Supplì-ul e cu totul o altă poveste. Bun, da, dar orezul era puțin uscat și croccantul exterior putea fi mai bun. Nu un supplì memorabil, să zicem un supplì onest.

Carbonara — motivul întoarcerii — s-a îmbunătățit față de prima vizită, asta trebuie spus. Guanciallele era lucrat bine, condimentul cu ou funcționa. Doar că spaghetele erau încă puțin prea fierbinți și piperul se simțea puțin. Îmbunătățită, dar nu-i aia care-ți rămâne în cap.

Cacio e pepe din tonnarelli invece era cam uscat. Trebuia mai mult pecorino, mai multă cremozitate. Bun dar rămâne sub așteptări la acel fel de mâncare.

O chestie frumoasă: cafeaua o aduc în mokă. Mic gest, dar ți-l spune unde se află.

Serviciul — un singur băiat pentru toate mesele — era atent și comunicativ, nimic de spus.

40€ pentru doi, deci pe la 20 fiecare. Pentru Roma, pentru ce am mâncat, e ok.

Ah, uitându-ne la mesele vecine, am văzut o cotletă imensă și niște feluri cu pește care arătau interesant. Poate data viitoare explorăm și în afara clasicilor romani.

Am fost acolo în familie cealaltă seară, atrași de clasamentele online care plasează carbonara lor printre cele mai bune din Roma. Am vrut să verific.

Localul e mic, stil retro, fără crizanteme. Serviciu amabil, atmosferă de adevărată trattoria. Pornim de la antreuri: supplì bun, plin cu sos de tomate și busuioc grozav, doar că panarea era moale. Păcat. Floarea de dovlecei în schimb nimic de reproșat.

Venim la primii, care sunt punctul forte. Carbonara e foarte bună, cremă, guanciale abundent și bine pregătit. Dar. Spaghetele erau ceva mai prea coapte pentru gusturile mele, și era această notă de acid din piper care după un timp obosea. Spunem că e bună dar poate îmbunătățită, nu cea mai bună din Roma cum spun.

Surpriză: amatriciana era și mai bună. Consistentă, gustoasă, echilibrată. Aia da mi-a plăcut cu adevărat. Soția a luat fettuccine cu articioace, guanciale și pecorino și mi-a dat să gust puțin: și alea excelente.

Ajungem la dezastru: tiramisu la 7 euro. O bucată de pandispani cu urme, atenție, urme de cremă. Penibil pentru un loc de asta.

Detaliu drăguț: cafeaua vine cu moka la masă. Vintage pur.

În sfârșit, pentru primii m-aș întoarce mâine. Pentru restul lăsăm-o, și mai ales că prețurile nu sunt de trattoria populară. 34 de euro pe persoană la final, că pentru niște primii top poate merge, dar nu cereți deserturi.