Vizite Mr. Foodoso la Osteria Bonelli

Bonelli. Unul din acele locuri în care te întorci pentru că știi deja că nu te va dezamăgi.

Duminica trecută în patru, rezervare făcută (la Bonelli nu ajungi la întâmplare), și plecăm.

Antipasturile. Florile de dovleac erau fuori scala, cu adevărat — mari, umplute cum se cuvine cu anșoa și mozzarella, prăjite bine. Astea le comandă din nou fără să te gândești. Supplì-urile cu cacio e pepe și nervetti-ul însă, ei bine, mediu. Nimic de care să te plângi, dar nici de care să te entuziasmezi.

Pe secunda mâncare însă Bonelli o sparge. Gricia: excelentă. Guancialul nu e crocant, e clasicul lor, moale, de bună calitate — nu e pentru toți, dar mie îmi convine așa. Mici variații de textură în paste, dar sughetto-ul de sugă și pecorino era la punct, cantitatea potrivită, coacerea potrivită. Carbonara și ea se descurcă foarte bine: cremă mătăsoasă cât trebuie, gustoasă, cu piper care se cuvine. Nu e carbonara care te face să te ridici din scaun, dar e solidă, onestă, romană.

Și în fond asta e punctul lui Bonelli. Nu te uimește, dar nu te dezamăgește niciodată. E un local sincer, fără ornamente, care știe ce face și o face bine. La 31€ per capita pentru a sta așa, totul e în regulă.

Mai mergem? Deja rezervat.

Ci sono capitato quasi per caso, passando davanti all'ora di pranzo. Zero pretese dal di fuori, tipica trattoria romana vecchio stile.

Parto subito dalla gricia perché è il piatto che mi ha lasciato più dubbi. Sì, è buona. Solo che non è una gricia secondo me. Troppo pecorino, una cremina bella densa che copre tutto. Diventa più una cacio e guanciale, saporita sicuro, facile da mangiare, ma non è quello che cerco in una gricia. Il pecorino deve stare in secondo piano, qui invece comanda. E poi il guanciale, magro magro, né croccante né morbido. Boh, mi ha fatto storcere il naso. So che in molti la adorano, però io non l'ho capita.

Il supplì invece mi è piaciuto. Panatura croccante come si deve, ragù presente, ricco. Leggermente asciutto il ripieno e con una punta di pepe che non avevo mai trovato da altre parti. Niente male.

Tiramisu per chiudere: buono ma con qualche sbavatura. Ci sono parti amare, parti croccanti, tutto ok. Solo che la crema era troppo dolce e il bilanciamento tra dolce e amaro un po' caotico. Ti mangi un cucchiaio e senti una cosa, il cucchiaio dopo è completamente diverso.

Il servizio è quello che ti aspetti: cordiali ma scazzati, alla romana. Il prezzo ci sta, 17 euro a testa per una trattoria così.

Ho quella sensazione fastidiosa di aver ordinato i piatti sbagliati. Tipo che se avessi preso altro sarebbe andata diversamente. Quindi sì, ci torno, ma cambio tutto.