Trattoria Etruria 39

A doua oară la Trattoria Etruria 39 și trebuie să spun, se confirmă.

Începem cu supplì-urile care aici sunt o chestie serioasă. Panare super crocantă, acel tip de crocantă care când muști face zgomot. Umplutura excelentă, pieprul se simte cum trebuie. Dar atenție: amatriciana e făcută cum se cuvine, deci nu vă așteptați la sos care cântărește. Soția mea voia mai multă grăsime dar bun, asta e făcută așa.

Carbonara și gricia, porțiile sunt exagerate. Serios, mult prea mari. Doar că guancialul... iată, aici cade gura târgului. Îl taie în bucăți mari și nu-l fac croccant. Zero crocantă. E de bună calitate, gustos, dar iese uneori moale, alteori greu când nimerești doar piept magru. Insomma, variabil.

Carbonara avea o cremă decentă, se simțea pieprul care e mereu un punct în favoare. Dar cu tot acel guancial moale să spun că mă opresc la 6,5. Prea multă treabă necrocantă.

Gricia în schimb soția mea a apreciat-o mult. Era cremoasă datorită grăsimii guancialului și pecorino-ului, nimic ciudat cu smântână sau alte tampenii. Fettuccine făcute în casă frumos aspre care țin sosul. Și aici aceeași problemă cu guancialul neccroccant, dar în general foarte bună.

21 de euro pe persoană cu supplì și prim abundent se justifică. Guancialul e singura notă falsă, dacă l-ar face croccant ar fi o altă planetă.

Ne mai întoarcem? Deja ne-am întors.