Trattoria Da Danilo

Am ajuns aici pentru că treceam prin piazza Vittorio și mi-au spus "du-te la Danilo, e o certitudine". Localul istoric, atmosferă clasic romană, nimic ornamentat.

Începem cu cacio e pepe, cea care m-a convins cel mai mult. Mantecata direct în forma de pecorino, ceea ce deja e un spectacol de văzut. Rezultatul? E minunat. Cremoasă la punctul perfect, gustoasă fără exagerare. Sincer, dintre cele mai bune pe care le-am mâncat la Roma, și am încercat destule.

Carbonara m-a lăsat puțin descumpănit. Crema era prea încărcată cu pecorino, rezultat puțin dens și în unele puncte aproape grăunțos. Și apoi guancialul, care ar trebui să fie crocant, era mai moale decât ar fi trebuit. Bun, da, să fie clar, doar că după cacio e pepe mă așteptam la ceva mai mult.

Polpetele all'amatriciana, după cum promite numele, arată bine, dar la final sunt simple polpete în sos cu o bucată de guancial pusă deasupra. Bah, se mănâncă cu plăcere dar nimic special.

Tiramisu bun, în media tiramisu-urilor buni romani, să spunem. Nimic care să te facă să urlii la miracol, dar e o bună încheiere.

31 de euro pe persoană nu sunt puțini, dar suntem în centrul Romei într-un loc care știe ce face. Doar cacio e pepe merită vizita. Data viitoare poate iau aceea și o altă primă, nu carbonara.