Nannarella

Am trecut la prânz devreme, o norocos că nu aveam rezervare. Și bine că nu am avut, când am ieșit era deja coadă la ușă. Clasic din Trastevere.

Am început cu coșul de supplì mignon, acelea mici cu gusturi diferite. Ideea ni se pare bună pentru a încerca puțin din totul la romana, prăjitura era bine făcută. Dar bah, la urmă doar crochetă de cartofi merita cu adevărat, celelalte (amatriciana, cacio e pepe, ragù) erau chiar obișnuite.

Carbonara soțului meu era bună dar guancialul nu era croccant cum trebuie, și cremă tragea prea mult spre pecorino. Piperul? Bah, nu l-am simțit prea mult. Oricum se mânca. Eu am luat tonnarelli cu cozii, pecorino și pachino care pe meniu părea interesant. Doar că niciunul dintre cei trei ingredienți nu se simțea cu adevărat. Rezultat: un fel destul de plat, insomma. Porțiile generoase, asta da, servite în oala de oțel care face mult tratoria romana.

Tiramisu cu espresso la sfârșit era drăguț, cremă făcută la moment cu biscuiți Gentilini. Bun. Doar că stă într-un pahar înalt și îngust și amărul cafelei îl simți doar la fund, păcat.

Localul este ceea ce te aștepți: istoric, atmosferă romana autentică, plin de străini. Serviciul rapid și amabil, nimic de spus.

Pentru 21 de euro pe persoană se poate. Dacă ești turist îți spun să mergi, este locul potrivit. Dacă ești roman ca noi, doar dacă nu e prea multă coadă de așteptat.