Luciano Cucina Italiana

Am mers la Luciano spinti de toate acele clasamente care îl poziționează printre templele carbonarei romane. Rezultatul? Convinși doar pe jumătate.

Începem bine cu un articol umplut cu carne, acela da, era bun. Apoi vin felurile principale: jumătate de manică all'amatriciana și carbonara. Iată, dintre cele două prefer amatriciana. Carbonara avea totul la punctul corect, eh. Spaghettone-ul gătit perfect, crema perfectă, piperul dozat cu acea notă acidă care se potrivește. Doar că guanciale-ul... vabbè. Cubuleți mari, calitate excelentă, dar puțin crocant și mai ales puțin. Prea puțin. La 18 euro pe farfurie nu te poți permite cu jumătăți de măsură.

Dar tiramisu-ul. Raga, tiramisu-ul merită o călătorie aparte. Vine cu o cioară suspendată deasupra unui fond de ciocolată neagră, o spargi și eliberezi cafeaua care cade jos. E grozav. Amestecul de cremă, savoiardi, cafea și ciocolată chiar dă peste cap.

Punctul e asta: local excelent, bucătărie de nivel, dar la 41 de euro pe persoană te aștepți la perfecțiune. Și totuși ceva lipsește. Guanciale prea puțin în felurile principale, prețurile oarecum ridicate pentru ceea ce pui pe farfurie. Să spunem că pentru cinci stele raportul calitate-preț trebuie să fie mai onest.

Ne întoarcem? Pentru tiramisu sigur. Pentru carbonara... mah, la Roma e mai bine cu mai puțin.