L'Arcangelo

Trebuia să merg la L'Arcangelo de ani de zile. Toate astea clasamente care-l pun între top pentru primii romani, recenzii entuziate peste tot. Bun, am fost în sfârșit.

Începem rău din start. Comandă "Supplizio": un supplì și o crochetă. 13 euro. Treisprezece. Pentru un supplì (uscat, cu asta frunzuliță de fenicul care acoperea totul) și o crochetă de cartofi cu scamorza afumată. Prăjituri bine, fără doar și poate, dar vino. E chiar o glumă, te face să înțelegi ce vânt bate.

Dar ok, suntem aici pentru primii. Carbonara și amatriciana, alea care "sunt între cele mai bune din Roma". Vin farfuriile și cred că e o glumă. Farfurii normale, gen cele pe care le ai acasă, cu în ele gen patru înghițituri de paste. Părea degustația înainte de farfuria adevărată.

Pasta gătiță bine, asta da. Sosuri făcute cum trebuie, chiar dacă puțin puține. Doar că piperul lipsea cu totul. Nu puțin, chiar absent. Și apoi guancialul. Madonă. Fâșii lungi și groase, practic crude. Nici crăcănate, nici topite în sos. Doar ușor fierte. Chestii pe care le fac mai bine la kebabbarul de pe colț la ora de vârf.

15 euro carbonara, 13 amatriciana. Pentru astea cantități și asta calitate e chiar dincolo de normal.

Ah, deserturi. Tiramisu normal, nimic special. Tenerina de ciocolată erau trei brownies (buni da) cu trei picături de gem. 9 euro. Trei euro brownies-ul.

La 21:30 localul era pe jumătate gol. Cred că se-n mănâncă reputația din trecut și lumea s-a prins. Păcat cu adevărat, dar așa nu suntem nicidecum.