La Ciambella Bar-à-Vin

Duminică în centrul istoric, zona Panteonului. La Ciambella se află într-un mic și liniștit calfeleu, intri și ți se pare că stai într-un riad marocan. Tavane foarte înalte, mese distanțate, totul din lemn și minimalismul. Jazz fusion la volum scăzut, puțină lume, atmosferă relaxată. E marcat de Michelin, deci știi deja că vei cheltui bani.

Am mers în principal pentru carbonara, care apare în anumite clasamente gen "cele mai bune din Roma". Spoiler: meh.

Dar mai întâi aperitivele. Coda alla vaccinara în carrozza cu maioneza din țelină: bună dar mai mult streetfood decât altceva, de fapt fără linguri. Mariotza cu bacalau bătut cu lămâie în schimb e grozavă. Bacalau crem parcă ar fi un nor, mariotza foarte moale. Asta da.

Apoi vin primii de mâncare romani și aici... ei bine. Carbonara e din punct de vedere tehnic bine făcută, doar că guancialul e tăiat în foi foarte subțiri. Ideea va fi să dai gust fără textură, dar în momentul în care atinge oul se ofilește. Zero croccantitate. Și crema de ou tindea spre uscat, nu vellutată cum ar trebui.

Amatriciana mai rău. Sos dens cu roșii prea fierte care are gust amar și dulce, nimic din prospețimea roșiilor în conservă. Guancialul mereu în foi se cufundă în sos, devine o mâncare prea fiartă. Lipsește complet contrastul croccant. Cașcaval puțin prezent, piper aproape imperceptibil. Detaliu frumos: ți-o aduc cu o mini franzelă pentru scarpetta.

Desertul, o ciambella prăjită mini cu mascarpone și jeleu de cafea. Bună dar combinația nu-mi convinge prea mult.

55 de euro pe persoană. Pâine 5 euro dar caldă și bună. Supraevaluată în stil Michelin. Dacă vrei să mănânci mâncare romană du-te în altă parte. Dacă vrei o reinterpretare... nu știu, aceste feluri nu m-au impresionat cu efectul wow pe care îl aștepți.