Il Maritozzaro

Duminică dimineață, mic dejun la Maritozzaro din Trastevere. Parcarea e un coșmar, ești avertizat.

Localul e chiar un bar din alte vremuri, ceva din anii 70, nimic special din punct de vedere estetic. Strâmt înăuntru, cutii în toate colțurile, mese afară pe stradă. În fine, n-ai duce iubita la prima întâlnire. Dar bun, n-am venit pentru mobilă.

Maritozul e extraordinar. Trebuie spus asta imediat. Aluat moale cât trebuie, coacere perfectă, se simte că-i patiserie romană adevărată. Doi euro și jumătate pentru cel mare, preț corect. Smântâna e proaspătă, bună, doar că poate ar fi putut pune puțin mai multă. Dar în general e făcut cu artă, are dreptate cine îl pune printre cei mai buni din Roma.

Am încercat și un pan gocciole. Ei bine, ăla mai bine l-am lăsat. Uscat, are gust de ceva care stă de ceva vreme acolo, ceva cum ar fi industrial. Probabil nu-n vând pe mulți și se vede.

Cafeaua e ok, nu arsă cum se-ntâmplă adesea la Roma, dar nimic special.

Camererii-s romani din Roma, cu acea simpatia puțin aspră care dacă nu ești obișnuit maybe te-ntreabă, dar-s cordiali.

Revii? Dacă vrei un maritozzo adevărat, da, merită viagiul. Pentru restul meh. Trei euro pe persoană la mic dejun, e bine.