Hosteria Grappolo D'Oro

Deci, Hosteria Grappolo D'Oro. Poziție de top, la doi pași de Campo dei Fiori și piazza Navona, în ghidurile Slow Food și Gambero Rosso, citat pentru cea mai bună carbonara și amatriciana din Roma. Sincer, ne-am așteptat mult.

Localul e frumos, rustic cu grinzi aparente, dar afară au asta acoperire din plastic care arată destul de urât, ei bine.

Antipasto mixt: o mostră din aproape totul. Polpeta din carne fiartă cu sos verde bună, restul meh. Descrieri la meniu care promitteau, dar la final nimic special.

Și aici vine punctul dureros. Carbonara, care ar trebui să fie printre cele mai bune din Roma conform clasamentelor, pentru noi este un nu. Prea uscată, prea puțină cremă, și mai ales - și asta e grav - nu se simțea deloc pecorino-ul. Zero. Poate să nu sperie turiștii? Guancialul, care era de calitate, mult prea moale, nimic croccant. Și piperele măcinat prea grosier, aproape deranjant. Cu atâta creamă care lipsea, guancialul era complet deconectat de paste.

Amatriciana mai bine, dar și aici. Guancial moale și acolo, roșie prea acră și pecorino-ul mereu cu contagocce. Să spunem că mai bună decât carbonara, dar nu de clasament.

Ah, tiramisul în schimb bun. Formă de cărămidă, bine echilibrat între dulce și amărui. Asta da.

Mic disconfort: trei euro pentru pâine, care era cu adevărat foarte simplă. Prea mulți.

La final 28 de euro pe persoană pentru o experiență în medie. Problema e că cu acea poziție, acele ghiduri și acea faimă, te aștepți altceva. Sunt alte locuri în Roma mai puțin renumite care fac mai bine cu mai puțin. Dezamăgiți.