Hostaria La Casetta

Am ajuns aici pentru că RomaToday o pusese între cele mai bune carbonare din Roma. Să spun drept, pe podium nu urcă.

Guancialul e de-a dreptul bun, trebuie să-i recunosc asta. Calitate excelentă, coacere aproape perfectă. Doar că crema aia... ei bine, mai bine nu zic. Slabă, trasă, chiar riscam să devină omletă. Cred că am nimerit o zi neprielnică, pentru că se vede că știu meseria. Ah, și piperele ți-l aduc separat. Mah, eu l-aș pune deja înăuntru.

Am luat și amatriciana cu același guancial bun și un roșu frumos, doar că bucatinii erau puțin prea fierți. Apoi antreeu casei și o prăjitură de fructe de mare, nimic special dar corect.

Cel mai bun lucru? Artişocul alla giudia. Și ricotta cu miere, proaspătă-proaspătă. Tiramisu și căpșuni cu frișcă în limitele normalului.

Dar uite, la urma urmei ceea ce te lovește e aerul pe care-l respiri acolo. Familie adevărată, bucătărie sinceră, oameni care ține. Asta conteaza mult și pune pe plan secund micile defecte. E locul clasic unde mănânci roman tradițional făcut cu dragoste, nu chestii de la un lanț.

Localul e minuscul, 35-40 de mese maximum. Rezervați. Și pregătiți-vă să căutați parcare un sfert de oră pentru că acolo e un haos.

24 de euro pe cap, se încadrează perfect. Mă întorc pentru a încerca gricia, sunt curios dacă cu aia se redimorează.