Ci Tua Osteria Romana

Zona Portobello, o seară de noiembrie. Rezervat la Citua Osteria Romana mai mult din curiozitate de a găsi ceva roman la Londra decât pentru altceva.

O seară frumoasă, asta trebuie spus. Am vorbit ore în șir cu băieții din local, muzică, diferențe între Italia și UK, clasicul. Atmosferă relaxată.

Apoi a venit mâncarea și acolo lucrurile s-au complicat.

Supplì: meh. Costă mult dar îți dau doi frumoși, grasoni. Problema: nu sunt crocanti. Și gustul e ceva anonim, nedefinit. Mozzarella se întinde, ok, dar un supplì fără acea crustă de afară care crapă... insomma. Între 5 și 6, să spunem.

Carbonara. Am luat-o cu spaghete de Gragnano, puteai alege și tonnarelli. Pasta al dente, asta perfect. Cremă mătăsoasă, ok. Doar că piperul practic nu era. Și guancialul... păi, asta a fost-o jumătate de dezastru. Tăiat prea subțire, în benzi ca panceta, și mai ales ars. Pus prea mult la foc, se simțea.

În Italia i-aș da un 6, poate 6 și jumătate din generozitate. Fiind la Londra votul crește puțin după standardele locale, dar eroarea pe guancial rămâne gravă. Prea gravă pentru o osterie care se numește "romana".

40 de lire singur, nu chiar economic. Dar atmosfera contează, și conversația. Dacă căutați carbonara perfectă, uitați-vă. Dacă vreți o seară plăcută cu fețe italiene, poate fi.