La LupaBerlin

Eram la Berlin pentru un concert și m-am gândit: bine, deja că sunt aici, să văd cum se descurcă cu carbonara-n colo. Am găsit La Lupa, restaurant cu bucătărie romană, și am intrat.

Am început cu un supplì. Să zic mediu roman, în sensul bun — nimic extraordinar, dar recunoști că știu ce fac. Doar că mozzarella nu se topise. Probabil că au scos-o direct din congelator și au aruncat-o-n ulei fierbinte. E ușor: ori o lași să se dezghețe, ori o pasezi la microunde. Păcat, dar acceptabil.

Carbonara-ul în schimb e pe măsură. Ca să fiu sincer, pentru Berlin, nu. Deja formatul mi-a dat o respirație ușurată: mezze maniche. Nu spaghetti. Mezze maniche. Semn că le pasă. Ingredientele erau roman pe bune: pecorino, guanciale, fără shortcuts. Piperele se simțea hotărât, frumos prezent, și asta e un mare plus. Singurul lucru: prea puțin ou și prea mult pecorino în cremă, care ieșea puțin dezechilibrată și și mai puțin galbenă decât trebuie. Dar gustul era acolo.

Ah, și cafea — servită-n mokă de doi. Detaliu mic, dar ți spune cum e pus pe picioare restaurantul.

Chelnerele foarte plăcute. Prețuri populare după standardele germane — 28€ tot ce ai mâncat și băut.

Dacă treceți pe la Berlin și vă-ncântă ceva roman, La Lupa e o pariu sigur. Trecut.